23 martie 2019
Home / Pomicultură / Cele mai bune soiuri de mere cultivate în România

Cele mai bune soiuri de mere cultivate în România

În România, sortimentul de măr recomandat este foarte bogat, cuprinzând atât soiuri create în cadrul unităţilor de cercetare din toată ţara, cât şi soiuri introduse din străinătate, care au fost testate şi s-au dovedit a fi adaptate la condiţiile pedoclimatice de la noi. De asemenea, pentru aceste soiuri sunt prezentaţi principalii polenizatori, mărul fiind o specie autosterilă. Baza producţiei de mere este însă asigurată de un număr relativ restrâns de soiuri, deja devenite tradiţionale, cum sunt: Jonathan, Golden Delicious, Red Delicious, Idared sau Starkrimson.

Grupul Jonathan

Este cel mai apreciat soi din ţara noastră în consumul intern. Este originar din SUA, fiind unul dintre cele mai cultivate soiuri din lume timp de câteva decenii, dar care după anii 1900 a fost depăşit de grupul Red Delicious. În România sunt zone precum, Valea Dâmboviţei, unde soiul Jonathan deţine încă ponderea de 60-75%.
Pomul are o adaptabilitate bună pe orice tip de sol şi diferite condiţii climatice, puţin sensibil la ger, de vigoare mijlocie, coroana poate fi condusă fără dificultăţi, precocitate în rodire, rodeşte constant şi are o productivitate bună.
Fructul este roşu are o mărime medie 120 g, gust excepţional, echilibru perfect zahăr/aciditate, cu aromă specifică puternică. Maturitatea de recoltare este după 15 septembrie, pentru a profita de alternanţa temperaturii noapte/zi, care favorizează coloraţia intensă pe întreaga suprafaţă a fructului. Recoltarea întârziată pentru obţinerea unei colorări mai bune a fructelor duce la supracoacere, în detrimentul păstrării. Fruct de masă excelent, pretabil şi pentru procesare, mai ales ca sucuri. Rezistent la transport şi manipulare.
Dezavantaje: de la un an la altul, cultivatorii întâmpină dificultăţi la păstrarea fructelor – după 1-2 luni de la recoltare, chiar în condiţii moderne de păstrare, fructele de dimensiuni mari, peste 70 mm, prezintă pete brune şi depresiuni pe pieliţă sau, cel mai frecvent, pulpa se brunifică şi devine pufoasă. Principalele clone, diferenţiate prin perioada de coacere, mărimea fructelor şi coloraţia mai intensă sunt: Jonathan, Jonathan M41, Watson, Jonathan de  Szatmarcseke.

Grupul Golden Delicious

Pomul are o vigoare mijlocie, coroana echilibrată pe verticală, se pretează la orice formă de coroană, îndeosebi sub formă de fus subţire în cazul altoirii pe M9 în livezile superintensive. Rodeşte din anul 2 abundent, cu tendinţă de supraîncarcare (necesită rărire). Sensibil la rapăn şi făinare, puţin sensibil la îngheţurile de primăvara.
Fructul este atractativ, galben-verzui, la coacerea completă galben, calibru supramijlociu, pulpa gălbuie, dulce, puţin acidulată, aromată. Se păstrează bine în condiţii clasice de depozitare şi atmosferă controlată.
Dezavantaje: este foarte sensibil la rapăn, iar aplicarea excesivă a pesticidelor pe bază de cupru în condiţii de insolaţie puternică provoacă accentuarea rugozităţii pe epiderma fructelor. Umiditatea insuficientă în condiţii de păstrare de depozit duce la deprecierea calităţii merelor prin deshidratare. Suportă greu manipulările având pielea foarte subţire.

Grupul Red Delicious

După 1920 au fost identificate mutaţii mugurale cu fructe colorate mai intens. Ocupă locul I în producţia mondială de mere. Grup de bază în producţia de mere din SUA, depăşind soiul Jonathan, iar în Italia ocupă locul 2, după Golden Delicious.
Pomul este de vigoare mare. La tipurile spur, vigoare mică şi coroană compactă, dar combinaţia pe M9 asigură pomi cu dezvoltare redusă, practic neviabili. Se impun portaltoi de vigoare medie, M26 şi chiar M106. Tendinţa la rodire alternantă datorită productivităţii foarte mari , normarea prin tăieri, răcire chimică şi manuală obligatorie.
Fructul are aspect comercial (150-200 g), tronconic-alungit, roşu de intensităţi diferite, cu dungi longitudinale închise, gust dulce, aromă putenică, rezistent la manipulare, cu păstrare bună.
Dezavantaje: nu se pretează la prelucrarea industrială, datorită conţinutului scăzut în suc, iar prin păstrare pulpa devine uneori făinoasă. Florile sunt sensibile nu numai la temperaturile sub pragul de îngheţ, dar şi la temperaturile aproape de 0. Foarte sensibil la rapăn.

Grupul Jonagold

Intră timpuriu pe rod şi se pretează pentru conducerea sub formă de fus subţire, necesită tăieri moderate, dar este sensibil la rapăn şi făinare.
Fructul este mare (220-250 g), uşor conic, culoarea de bază galben-verzui, acoperită 30-45% cu roşu deschis. Gustul excelent, capacitate de păstrare bună (până la 7-8 luni în atmosferă controlată), pretabil şi pentru procesare. Coacerea fructelor la sfârşit de septembrie, cu recoltare în 2-3 etape.
Dezavantaje: fructul este sensibil la arsuri solare, iar pomul la ger.

Grupul Idared

Acest soi are o pondere de 2% din producţia mondială de mere. În marile ţări cultivatoare de mere din Europa nu a făcut parte niciodată dintre soiurile de bază. Pomul are vigoare mijlocie, uşor de condus, înflorire timpurie şi eşalonată, intră devreme pe rod, cu productivitate superioară soiului Jonathan, constanţă în rodire, dar sensibil la rapăn şi făinare. Fructul este mijlociu – mare (170-200 g), rotund turtit, bicolor, acoperit cu strat subţire de ceară. Gustul uşor acrişor, fără aromă deosebită. Se păstrează foarte bine, până în iunie-iulie.
Dezavantaje: necesită atenţie la manipulare şi transport fiind sensibil la loviri mecanice.

Cele mai cunoscute şi răspândite soiuri rezistente la boli

După 1990, foarte atractiv pentru producători este conceptul cultivării soiurilor cu rezistenţă genetică la boli, îndeosebi rapăn şi făinare, care prezintă avantajul reducerii de tratamente fitosanitare. Astfel, după Prima (origine SUA), soiul de origine franceză Florina (sin. Querina) a devenit cel mai cultivat soi de măr cu rezistenţă genetică la rapăn de tip Vf.

Prima – vigoare mijlocie, coroană globuloasă, largă. Ramurile de schelet formează unghiuri largi cu axul pomului. Fructifică în egală măsură pe ramuri lungi şi scurte şi înfloreşte în acelaşi timp cu soiul Jonathan. Productivitatea pomilor este de 35-40 t/ha, tendinţă de periodicitate. Merele, de culoare roşie, atrăgătoare, sunt rezistente la manipulare şi transport, pretabile penru consum şi industrializare.

Florina – vigoare mare, coroana globuloasă, deasă. Fructifică preponderent pe ţepuşe, nuieluşe, dar şi pe mlădiţe. Majoritatea ramurilor au o poziţie apropiată de orizontală şi chiar sub orizontală, cu fructificare abundentă, dar şi o degarnisire destul de rapidă a şarpantelor (zona productivă se îndepărteză rapid de centrul pomului). Formarea coroanei constă în alegerea lăstarilor, pentru formarea viitoarelor şarpante, ciupirea sau eliminarea lăstarilor, care concurează axul, şi rărirea semischeletului de pe ax la 10-15 cm. Se recomandă altoirea pe portaltoi de vigoare mică. Productivitatea este  de 35-40 t/ha, cu tendinţă de periodicitate. Fructele sunt rezistente la manipulare şi transport, însă păstrarea îndelungată duce la pierderea suculenţei, pulpa devenind făinoasă.

Topaz – soi recent creat şi introdus din Cehia, cultivat cu succes în România încă din anul 2002. Are vigoare mijlocie şi producţie constantă. Fructele sunt de mărime medie spre mare (150-200 g), cu forma sferic-turtită. Pieliţa galbenă, acoperită cu roşu intens, sub formă de dungi. pulpa este galbenă, suculentă, aromată, dulce-acrişoară. Prin păstrare îndelungată în depozit pulpa îşi pierde fermitatea.

Romus 3 – este considerat cel mai valoros din grupa soiurilor de vară, cu epoca de coacere în decada a II-a a lunii iulie. Pomul este de vigoare mică, semispur, rodeşte constant, predominant pe ţepuşe. Intră pe rod în anul 3 de la plantare şi este rezistent la rapăn şi făinare, putând fi cultivat cu 6-8 tratamente anual, îndeosebi pentru dăunători.

Romus 4 – vigoare mijlocie, coroană globuloasă şi uşoară tendinţă de degarnisire, fructificare precoce, rodire pe ţepuşe şi nuieluşe. Fructul este de mărime medie (130-150 g), sferic aplatizat de culoare roşu pe 2/3 din suprafaţă, cu pulpa suculentă, cu gust răcoritor. Se coace la sfârşitul lunii august şi se poate păstra în depozit până în luna octombrie.

Generos – vigoare mijlocie, cu ramuri de schelet solide, bine garnisite cu ramuri de rod. Coroana are forma invers-piramidală, iar unghiurile de inserţie ale ramurilor de rod sunt scurte. Caracteristicile fructului (mărime, aspect, gust) şi capacitatea de păstrare până în luna aprilie conferă soiului o mare valoare comercială. În ultimii ani au apărut pete de rapăn pe frunze şi fructe, rezistenţa poligenică a soiului fiind învinsă.

Producţie record de gutui anul acesta în Argeş! În jur de 5 tone la o suprafaţă de 6.000 de mp

Familia Badea din comuna Bogaţi se ocupă de câţiva ani de pomicultură. Deși nu sunt …

Privacy Preference Center